Oţelul inoxidabil – Secretul stă în amestec 

Dacă lucraţi în domeniul industrial şi vreţi să luaţi măsuri eficiente împotriva deteriorării şi a coroziunii, atunci există o singură opţiune: oţelul inoxidabil. Aliajul, numit în mod curent de specialişti oţel Cr-Ni, combină toate beneficiile constituenţilor şi prezintă un plus de rezistenţă la acizi şi la soluţii alcaline.

Pentru prelucrarea industrială a oţelului inoxidabil, este util de ştiut compoziţia exactă a acestuia şi acţiunea fiecărui element component:

  • Cromul: face ca oţelul să fie inoxidabil
  • Nichelul: întăreşte capacitatea de rezistenţă la acizi
  • Molibdenul: întăreşte efectul pozitiv al cromului
  • Vanadiul: rafinează aliajul şi creşte capacitatea acestuia de prelucrare

Veţi afla mai jos ce proprietăţi fac ca oţelul inoxidabil să fie atât de durabil şi cum contribuie acestea la prelungirea duratei de viaţă a componentelor dvs., în urma debitării şi a rectificării. Ştiaţi că la depozitarea oţelului inoxidabil trebuie respectate mai multe condiţii? Citiţi aici mai multe şi aflaţi cum puteţi evita erorile. De asemenea, veţi afla ce calităţi fac ca oţelul inoxidabil să fie atât de interesant pentru utilizarea în industria containerelor sau în producţia de medicamente şi ce trebuie să aveţi neapărat în vedere la prelucrarea oţelului inoxidabil pentru a-i conferi forma sa cea mai aspectuoasă.

Strălucirea nu este totul: caracteristicile oţelului inoxidabil

Din oţelul inoxidabil se pot fabrica, de exemplu, lame de cuţit şi alte tacâmuri, foarfece şi vase de bucătărie (crom), chiuvete, căptuşeală metalică interioară la maşinile de spălat sau la maşinile de spălat vase (oţel Cr-Ni).

Oţelul inoxidabil a devenit preferatul industriei datorită combinaţiei de diverse proprietăţi, durabilităţii şi rezistenţei la coroziune, datorită unei bune capacităţi de prelucrare şi nu în ultimul rând datorită aspectului său. Şi proprietăţile specifice ale materialului sunt apreciate în varii domenii:

  • duritate foarte mare
  • elasticitate înaltă
  • în funcţie de compoziţie, conductivitatea termică diferă
  • în funcţie de aliaje, conductivitatea electrică diferă
  • în funcţie de aliaje, există diferite opţiuni de acoperire

Ca expert în domeniu, ştiţi probabil că nici în cazul oţelurilor inoxidabile nu tot ce străluceşte este inoxidabil: contrar a ceea ce se presupune, oţelul inoxidabil nu este întotdeauna ferit de oxidare, ci depinde de componentele aliate şi de contactul lor cu suprafaţa oţelului. Dacă de exemplu metalele feroase pot oxida, oţelul inoxidabil poate oxida şi el la rândul său; nu este aşadar exclus filmul de rugină sau chiar coroziunea în profunzime.

Cerinţe pentru oţelul inoxidabil: nu doar aspectul contează 

După cum ştim, aspectul nu este totul. Însă în unele industrii, o suprafaţă de oţel inoxidabil periată este sinonimul purităţii. Când oţelul inoxidabil este folosit pentru construcţia instalaţiilor de producere a medicamentelor sau în industria alimentară, clienţii finali pun mare preţ pe rezistenţa la oxidare. Pentru a obţine aşa-numitul design igienic, instalaţiile trebuie curăţate frecvent şi la nevoie chiar cu jet de înaltă presiune sau cu aburi. Dacă fabricaţi piese şi componente pentru aceste industrii, înseamnă că sunteţi familiarizat cu condiţiile stricte de design şi de igienă pentru instalaţie, care trebuie îndeplinite de compania producătoare. Materialul trebuie să fie inoxidabil, rezistent la acizi şi să prezinte o duritate optimă.

Cuvântul cheie, duritate: acest aspect este esenţial când, de exemplu, trebuie să produceţi scule de aşchiere pentru execuţia de scule.

În ingineria instalaţiilor, o activitate comună este producţia de pompe, de componente ale turbinelor şi de valve – componente care sunt solicitate şi în sectorul auto. De asemenea, sunt executate aproape întotdeauna din oţel inoxidabil: armături de orice tip pentru aproape toate domeniile industriale.

Datorită caracteristicilor sale, oţelul inoxidabil punctează şi când vine vorba de utilizări de anvergură: Industria chimică şi cea a construcţiilor de containere beneficiază în egală măsură de rezistenţa şi de capacitatea de a nu oxida a oţelului inoxidabil pentru a realiza containere de toate tipurile. Mai mult, este folosit la fabricarea recipientelor sub presiune, care astfel nu doar că nu oxidează şi sunt rezistente la acizi, dar suportă şi temperaturi de până la 1000°C.


Prelucraţi corect oţelul inoxidabil şi evitaţi problemele 

Prelucrarea oţelului inoxidabil necesită câteva pregătiri în atelier sau la locul de muncă. Creaţi cele mai bune condiţii, stabilind un loc unde să prelucraţi exclusiv piese din oţel inoxidabil. Dacă acest lucru nu este posibil pentru dvs., curăţaţi cu grijă mediul de lucru.

To set the ground for best results in terms of grade and quality, put together a permanent workstation specifically for machining stainless steel workpieces only. If you can’t do that, thoroughly clean the work area before starting work on your stainless steel.

  • Ştiaţi că până şi depozitarea oţelului inoxidabil în proximitatea imediată a altor oţeluri poate avea urmări serioase precum contaminarea? Sfatul nostru: Planificaţi-vă cu grijă capacitatea de depozitare.
  • V-aţi gândit că oţelul inoxidabil permite sudări mai dificile decât alte tipuri de oţel? Puritatea acestuia este cauza cordoanelor de sudură parţial inestetice; un conţinut mai mare de fosfor şi sulf fac sudarea considerabil mai simplă!
    Sfatul nostru: Să aveţi pregătit gaz de formare de calitate şi electrozi de oţel inoxidabil. Pentru lucrările de sudură, sunt necesare cunoştinţe de TIG, MIG, MAG şi de sudură electrică.
  • Verificaţi dacă este posibilă pregătirea suprafeţei prin decapare. Aceasta presupune curăţarea suprafeţei oţelului inoxidabil de resturile metalice, simplificându-se astfel procesul de sudură.
  • Să aveţi mereu în vedere că echipamentul dvs. de protecţie personală (EPP) trebuie să fie complet şi intact atunci când efectuaţi lucrări de sudură.
  • Lucrările de sudură la oţelurile inoxidabile produc scorie. Echipamentul dvs. de protecţie personală vă protejează când îndepărtaţi scoria.


Debitaţi, nu ardeţi – Tăiaţi corect oţelul inoxidabil 

Ca şi în cazul depozitării, calitatea prelucrării depinde de structura materialului şi – după cum s-a menţionat – de curăţenia la locul de muncă. În orice caz, nu utilizaţi alternativ sculele de aşchiere la prelucrarea pieselor din oţel şi din oţel inoxidabil.

De asemenea, dispozitivul dvs. de prindere trebuie să protejeze oţelul inoxidabil şi să reducă încălzirea piesei. Poate că deja aţi constatat fenomenul de pierdere a luciului: o acumulare prea mare de căldură în material poate provoca o astfel de decolorare. La fel de neplăcut - şi potenţialul risc nr. 2 - sunt deformarea şi arderea conţinutului de crom. Consecinţa este creşterea riscului de coroziune.

Şlefuirea corectă a oţelului inoxidabil

După debitarea oţelului inoxidabil, pasul următor este în mod obişnuit rectificarea de degroşare pentru a da formă piesei. Aveţi aici câteva sfaturi utile pentru a păstra caracteristicile pozitive ale oţelului inoxidabil şi pentru a vă face munca mai uşoară:

  • La rectificarea de degroşare, optaţi pentru o granulaţie mai degrabă grosieră: asigură o evacuare mai bună a aşchiilor şi păstrează temperatura ceva mai scăzută.
  • Folosirea unui material abraziv cu strat suplimentar activ cu efect de răcire poate fi o opţiune în funcţie de sarcina care trebuie îndeplinită.
  • Folosiţi material abraziv fără materiale de umplere cu conţinut de fier, sulf şi clor.
  • Pentru un plus de răcire, folosiţi un substrat de bază, care poate fi din aluminiu, pentru a îmbunătăţi disiparea căldurii.
  • Lucraţi cu o presiune de contact mai mică, iar în cazul ideal, executaţi mişcări oscilatorii.
  • La alegerea maşinii de rectificat, aveţi în vedere ca aceasta să dispună de o putere de acţionare suficientă.
  • Protejaţi-vă nu doar piesele de scânteile periculoase din mediu, dar folosiţi întotdeauna şi echipamentul dvs. de protecţie personală.

Dacă aveţi în vedere toate aceste aspecte, veţi fi răsplătit nu doar cu o rectificare aspectuoasă, dar veţi scoate şi tot ce este mai bun din piesa dvs. de oţel inoxidabil: o rectificare perfectă creşte semnificativ rezistenţa la coroziune.

Atenţie: Nu se pune problema utilizării la oţelul inoxidabil a sculelor de rectificat pe care deja le-aţi folosit pentru prelucrarea altor metale. Doar aşa puteţi obţine rezultate optime la rectificare.

Sudura şi prelucrarea ulterioară 

Oţelul inoxidabil necesită la sudură cel puţin tot atâta atenţie cât la rectificare.

Ca procese obişnuite de sudură, s-au consacrat următoarele:

  • MIG
  • TIG
  • MMA oţel inoxidabil (Manual Metal Arc – sudură cu arc electric cu electrozi înveliţi)

    Procesul pe care îl alegeţi depinde de rezultatul dorit în ceea ce priveşte cordonul de sudură: Dacă vreţi un proces nu foarte scump, în care calitatea să joace un rol secundar, MMA este o opţiune. Dacă acordaţi o importanţă majoră îmbinărilor precise, iar componentele pe care le sudaţi au pereţii mai degrabă subţiri, puteţi opta pentru TIG. În orice caz, folosiţi întotdeauna un echipament de protecţie personală funcţional, inclusiv o mască de sudură cu admisie de aer, deoarece sudura oţelului inoxidabil comportă riscuri prin expunerea la vapori de cadmiu şi crom.

    Dacă aţi realizat sudura în mod corespunzător, urmează îndepărtarea surplusului de material. Pentru aceasta, puteţi folosi un polizor unghiular clasic. Sfaturile noastre:

  • Atenţie la unghiul corect când utilizaţi aparatul de rectificat, pentru a evita fenomene negative precum apariţia concavităţilor sau a eroziunii.
  • Discul dvs. trebuie marcat ca neavând conţinut de fier (fără fier) şi adecvat pentru inox.
  • Deoarece o polizare ulterioară este o adevărată provocare, optim este să începeţi rectificarea cu un disc cu granulaţie medie. Evitaţi astfel zgârieturile şi lustruirea atât de solicitantă.

Polizarea şi satinarea oţelului inoxidabil 

Odată ce rectificarea de degroşare este finalizată, oţelul inoxidabil este finisat cel mai adesea prin polizare sau satinare. Calitatea acestei finisări depinde de locul de utilizare şi de scopul în care este folosită piesa ori componenta. Pentru a obţine un efect de strălucire, trebuie optat pentru polizare; dacă se preferă mai degrabă o suprafaţă mată sau o finisare realizată cu perii, se va alege satinarea.

Dacă de pildă prelucraţi oţelul inoxidabil pentru construcţia instalaţiilor destinate în special producţiei de alimente sau industriei farmaceutice, ambele procedee sunt standard pentru lustruirea finală de înaltă calitate sau pentru satinarea suprafeţelor, a armăturilor ori a componentelor. Şi aceasta din două motive: pe de o parte, respectivele domenii se conformează astfel cadrului de exigenţe stricte – cuvântul cheie este designul igienic –, iar pe de alta, creşte automat rezistenţa la coroziune. Avem şi aici câteva sfaturi utile:

  • Pregătiţi perfect componentele printr-o rectificare corectă.
  • Polizaţi zgârieturile mai grosiere.
  • Atenţie la turaţia corectă pentru sculele de polizare folosite.
  • Polizaţi până la luciu de oglindă şi schimbaţi din nou materialul abraziv cu unul potrivit pentru a obţine o lustruire finală fină.

Materialul abraziv şi de curăţare adecvat: Când apa şi săpunul nu sunt suficiente 

Scula şi materialul abraziv folosite depind în mod evident nu doar de gradul de murdărire, ci şi de mărimea suprafeţei de curăţat. Murdăria poate fi înlăturată mecanic cu paduri abrazive din nailon: Astfel se pot îndepărta în mare parte crustele sau murdăria; de asemenea, se poate folosi o combinaţie de apă şi săpun.

În cazul în care componentele sunt instalate permanent, ideali sunt detergenţii pe bază de săpun şi apă. Activităţile în urma cărora se acumulează reziduuri cu conţinut de grăsime beneficiază de posibilitatea de înlăturare simplă şi eficientă a acesteia de pe suprafeţe.

O altă opţiune sunt soluţiile cu amoniac 1%, care îndepărtează amprentele şi murdăria cât ai bate din palme. Pot fi folosite diverse lichide pe bază chimică ca măsură preventivă împotriva reapariţiei murdăriei.

Renunţaţi la detergenţii agresivi deoarece aceştia pot provoca striaţii.

În cazul în care clienţii dvs. solicită în mod constant articole din oţel inoxidabil, cum ar fi mânerele pentru bucătării industriale, la îndepărtarea petelor inestetice se recomandă de exemplu soluţii de hidrocarburi precum alcoolul etilic, alcoolul izopropilic sau acetona.

FAQ – Informaţii utile pentru prelucrarea oţelului inoxidabil

  • Nu sunt sigur dacă discul pe care l-am ales este cel corect. Cum îmi dau seama dacă un disc este adecvat pentru prelucrarea oţelului inoxidabil? 

    Aveţi în vedere ca discurile de fibră sau discurile de şlefuire în evantai să prezinte un strat de acoperire pentru a realiza o şlefuire rece. De asemenea, trebuie să aveţi în vedere produse etichetate drept compatibile cu oţelul (pictograma). Acestea sunt special concepute pentru astfel de utilizări.

  • De ce alte aspecte trebuie să ţin cont atunci când aleg un disc pentru prelucrarea oţelului inoxidabil, cum ar fi special pentru debitare?  

    Discurile de debitare pentru oţel inoxidabil sunt marcate cu simbolul FE/S/CL < 0,1 %. Astfel este clar că discul nu prezintă conţinut de fier, sulf sau clor şi că este recomandat pentru activitatea de prelucrare.

  • Am auzit că la oţelurile inoxidabile se generează mai multă căldură. Ce recomandaţi? 

    Pentru prelucrarea grosieră, folosiţi granulaţia ceramică abrazivă. Profitaţi de durabilitatea sporită şi de procesul de lucru mai rapid. Pentru prelucrarea finală de fineţe, folosiţi de exemplu benzi de satinare cu Trizact sau material abraziv cu granulaţie ceramică de precizie. Acesta asigură o durabilitate mai mare şi o constanţă optimă a calităţii suprafeţei produsului dvs. de oţel inoxidabil.

  • Am auzit că materialul abraziv provoacă coroziune. Este adevărat? 

    În niciun caz. Un astfel de material abraziv nu provoacă niciodată coroziune. Dacă oxidează, este din cauza suprafaţei prelucrate.

  • Cum pot să elimin un cordon de sudură TIG rapid şi fără generare de căldură? 

    Discurile de fibră cu suport plat sunt recomandate pentru a realiza timpi scurţi de rectificare, pentru rectificare la rece şi pentru finisare fină. De regulă, nu este necesară o rectificare preliminară cu P80 la un cordon subţire; este absolut suficientă rata de îndepărtare cu 120+.

  • Cum obţin la oţelul inoxidabil o finisare mai fină folosind un polizor unghiular? 

    Sunt recomandate ca fiind ideale sculele abrazive Surface Conditioning, cu diferite grade de fineţe. Acestea reduc rugozitatea şi lustruiesc suprafaţa în funcţie de gradul de fineţe.

Aveţi întrebări referitoare la prelucrările complexe ale oţelului inoxidabil şi despre cele mai bune posibilităţi de prelucrare?

Experţii noştri sunt aici să vă ofere consultanţă.

Către Consultanţă

Comandaţi direct

Conectați-vă la contul dvs

În coșul de cumpărături

Spre coșul de cumpărături
Spre coșul de cumpărături