Contactaţi-ne acum {{ name }}
Cod articol {{ combinedCodeWithHighlight }}
Codul articolului:
Cum puteţi obţine un rezultat strălucitor printr-o lustruire adecvată
Printre metodele de rectificare, lustruirea este efectiv etapa de şlefuire fină. La prima vedere, pare doar o metodă de prelucrare fină care nu lasă urme. Din bogata dvs. experienţă ca profesionist în industrie, ştiţi că la lustruire contează un singur lucru: creşterea raportului de contact al piesei. Strălucirea obţinută este un efect secundar agreabil.
Un lucru este important: Indiferent dacă este de metal sau de plastic, dacă e dură sau armată cu fibră, geometria suprafeţei nu trebuie modificată prin lustruire sub nicio formă. Simplu spus, lustruire înseamnă să îndepărtezi mai puţin decât ce vrei să păstrezi.
În paginile următoare, vom arăta în ce domenii şi de ce este apreciată caracteristica de strălucire pe care o oferă o bună lustruire. În plus, veţi afla ce înseamnă un proces optim de lustruire şi ce erori trebuie să evitaţi.
Totul este posibil, dacă doriţi asta. Lustruirea ca etapă finală
Intensitatea lustruirii şi finisarea depind de domeniul în care sunt folosite piesele. În general, se consideră că tema „reducerea rugozităţii suprafeţei” este mereu în centrul atenţiei acolo unde pot apărea aderenţe la o piesă, deci acolo unde raportul de contact trebuie să crească. Dacă, dimpotrivă, preocuparea principală este pentru estetica unei componente – cum ar fi la elementele decorative auto – rugozitatea este un parametru mai degrabă secundar.
În activitatea de zi cu zi vă puteţi confrunta şi cu matriţe metalice, care pot fi matriţe de injecţie pentru mase plastice sau matriţe de suflare pentru sticle de plastic. Aderenţa particulelor la aceste suprafeţe ar putea fi fatală, polizarea trebuind să fie perfectă. Aceeaşi situaţie şi la piesele de tehnică medicală, care în urma unui proces laborios de certificare ar trebui să poată funcţiona chiar şi în corpul uman.
Pe suprafeţele de etanşare şi pe cele de glisare, totul trebuie să alunece în sensul propriu al termenului; cu cât suprafaţa este mai rugoasă, cu atât este mai solicitant procesul de lustruire.
Şi la aşa-numitul design igienic, piesele metalice şi suprafeţele necesită un maximum de atenţie deoarece acestea reprezintă mediul în care, de exemplu, sunt produse medicamente sau alimente, iar polizarea este marca purităţii. Netezimea maximă a materialului garantează că sterilizarea, spălarea cu jet de abur sau curăţarea cu vapori fierbinţi nu sunt complicate, iar componentele şi interiorul sunt hidrofuge.
Ca să obţineţi în atelierul dvs. netezimea perfectă în execuţia de scule şi de matriţe, sculele cu pâslă sunt o alegere bună pentru lucrările de polizare la recipiente şi matriţe. Şi ca specialist în domeniul automotive sau în cel al construcţiilor de maşini trebuie să aveţi în vedere proprietăţile de alunecare, produsele optime fiind sculele de polizat cu pâslă sau cele CaraFin. Folosite împreună cu pastele de polizare diamantate sau cu cele de polizare cu SiC, vă permit să reduceţi rugozitatea în măsura dorită.
Dacă în atelierul dvs. nu se prelucrează oţel (inoxidabil), ci cupru sau aluminiu, există paste corespunzătoare care aplicate pe lavete sau pe discuri ajută la finisarea finală.
Lustruirea: cele trei lucruri esenţiale
Trei lucruri sunt importante ca să obţineţi rezultate bune de lustruire în atelier: preşlefuire, preşlefuire şi din nou preşlefuire! Deocamdată nu are importanţă dacă doriţi să lustruiţi oţel, aluminiu, aluminiu placat, alamă, oţel inoxidabil sau plastic: Cu cât este mai bună preşlefuirea, cu atât reuşeşte mai bine polizarea.
Ca să obţineţi rezultate optime – indiferent de material – acordaţi atenţie coordonării mişcărilor. Sensul de rotaţie a sculei de polizat trebuie să coincidă cu traiectoria executată. Dacă suprafaţa piesei de prelucrat urmează discul de polizare în sensul de rotaţie, granulele de polizare exercită mai puţină rezistenţă la suprafaţa piesei. Blocarea plastică a structurii cristaline nu este fi afectată. Dacă suprafaţa piesei de prelucrat se deplasează însă în sensul opus de rotaţie al discului de polizare, granulele de polizare exercită o rezistenţă mai mare la suprafaţa piesei. În consecinţă: comparativ, suprafaţa pare mată.
Şi la prelucrarea metalelor pure sunt câteva lucruri de avut în vedere. Aici, cele mai importante sfaturi:
- La lustruirea oţelului inoxidabil, executaţi o şlefuire prealabilă extrem de fină şi asiguraţi-vă că piesa dvs. de prelucrat nu se încălzeşte prea mult la lustruire. De aceea, evitaţi timpii de contact prea lungi.
- Pentru optimizarea rezultatelor de lustruire, îndepărtaţi permanent particulele şi elementele aderente de pe componenta din oţel inoxidabil.
- Dacă executaţi o lustruire de oglindă, lucraţi în mai mulţi paşi individuali de lustruire, fără să creşteţi granulaţia cu mai mult decât dublul celei din pasul precedent.
- Când este vorba de aluminiu, puteţi acţiona din plin: Folosiţi viteze mari de tăiere, între 30 şi 60 m/s, dar o granulaţie mai degrabă mică.
- Atenţie: Temperaturile prea mari pot afecta structurile metalurgice şi de aceea folosiţi o răcire corespunzătoare şi întrerupeţi regulat procesul de lustruire. Opţional, puteţi folosi inele de polizare cu burduf, care lasă mai mult aer să ajungă la suprafaţa piesei.
- Nu tot ce străluceşte este bun. Printr-o lustruire corectă, alama poate avea un aspect extrem de asemănător. Discurile de flanelă sau aşa-numitele inele textile de polizare şi pasta de polizare fină sunt materiale abrazive utile.
Menţineţi permanent mişcarea. Repausul lasă urme inestetice
Ce trebuie făcut:
- Asiguraţi piesa cu o clemă sau o cu o menghină.
- În funcţie de material şi de starea prelucrării, porniţi cu un glaspapier cu granulaţia adecvată.
- Metalele dure (cum ar fi oţelul călit pentru scule) în starea iniţială frezată necesită material abraziv cu granulaţie începând de la 600
- Metalele moi (cum ar fi aluminiul) în starea iniţială frezată necesită material abraziv cu granulaţie începând de la 220
- Între paşii de lucru, îndepărtaţi resturile de polizare şi de particule folosind o lavetă sau cu aer sub presiune. Particulele străine pot strica o lustruire reuşită.
Sfat: Când lustruiţi materiale moi precum aluminiul sau plasticul, periaţi din când în când scula de polizare. Dacă se elimină de pe sculă materialul îndepărtat, veţi atinge o rată mai mare de îndepărtare. Prelucrarea umedă necesită doar câteva picături de fluid. Ţineţi minte: Un singur suport de polizare per piesă. Nu-l schimbaţi de la o piesă la alta.
- Lucraţi tot mai fin până ce urmele etapelor de polizare anterioare nu mai sunt vizibile.
- Începeţi cu mişcări efectuate înainte şi înapoi pe piesă, iar ulterior înlocuiţi-le cu mişcări încrucişate.
- Dacă polizaţi folosindu-vă de maşină, în primul pas testaţi presiunea şi creşteţi-o lent.
- În privinţa presiunii de contact, în cazul de faţă, mai puţin înseamnă mai mult. Mai importantă decât presiunea este uniformitatea mişcărilor pentru a evita ca scula să persiste într-un anume loc.
Sfat: Reduceţi succesiv presiunea de contact pe suprafaţa piesei astfel încât să ajungă la un minimum chiar înainte de finalul procesului de lustruire.
Notă: În urma lustruirii se formează prafuri şi particule foarte fine care ajung şi în aerul respirat. Protejaţi-vă pe dvs. şi pe angajaţi purtând echipament de protecţie personală.
Prelucrarea de precizie sau lustruirea diferitelor suprafeţe şi componente fac parte din activitatea dvs. cotidiană de lucru?
Se întâmplă să nu fiţi mulţumit cu rezultatul muncii dvs.? În orice caz, specialiştii noştri sunt aici să vă ofere consultanţă.